România, condusă prin crize: Este posibilă o schimbare reală în clasa politică?

Guvernul condus de Ilie Bolojan se alătură unei serii de echipe executive care s-au confruntat cu controverse legate de miniștri încă din primele săptămâni de mandat. În ultimele trei administrații, nouă oficiali au demisionat sub presiune publică, ceea ce evidențiază o problemă profundă a sistemului politic românesc.

Cabinetul Ciolacu a înregistrat două plecări, printre care cea a lui Marius Budăi, iar guvernul lui Nicolae Ciucă a văzut șase miniștri demisionând înainte de termen. Printre aceștia s-au numărat Florin Roman, acuzat de plagiat, și alții care au părăsit funcțiile după dezvăluiri care au stârnit reacții publice.

Recent, Dragoș Anastasiu și-a dat demisia din funcția de viceprim-ministru la doar o lună după numire, pe fondul unor acuzații de implicare într-un dosar de corupție. El a invocat o campanie de denigrare, susținând că a perturbat interese stabilite în procesul de reformă a companiilor de stat.

Potrivit unui analist, partidele politice dețin resurse umane valoroase, dar mecanismele de promovare a candidaților competenți sunt deficitare. „Selecția personalului este opacă și ineficientă”, remarcă acesta, subliniind că partidele ar trebui să identifice persoanele potrivite pentru pozițiile cheie.

De asemenea, în ultimii ani s-a răspândit impresia că persoanele din afara sistemului politic, fără experiență partinică, ar putea aduce schimbări imediate și pozitive. Această percepție a fost alimentată de succesul unor figuri independente, dar realitatea a demonstrat că foști manageri sau profesioniști din mediul privat nu sunt automat imaculați sau mai eficienți.

Expertul consultat subliniază că România are nevoie de politicieni experimentați, dar și de o selecție riguroasă și transparentă. „Am trebui să căutăm o cale de mijloc, evitând extrema opțiunilor independente, considerate perfecte, și a politicienilor tradiționali, percepuți ca corupți. Este esențial să înțelegem că administrația publică necesită atât lideri, cât și oameni capabili să gestioneze instituțiile cu competență”, concluzionează el.