În contextul actual al crizei bugetare, o serie de observații critice au fost adresate clasei politice, cu accent pe modul de gestionare a situației economice. Sorin Grindeanu a fost descris ca una dintre figurile cele mai puțin apreciate din scenă, fiind caracterizat ca lipsit de abilități în a manipula discursul public. Potrivit unui comentator, el ar fi fost promovat inițial ca un instrument al unei alte personalități puternice din politică, implicându-se în adoptarea unor acte normative controversate.
Grindeanu a fost comparat cu un prădător ambițios care își dorește conducerea partidului său pe termen lung. În opinia analistului, acesta ar fi detestat de o mare parte a publicului datorită lipsei de credibilitate și a incapacității de a masca intențiile prin jocuri politice obișnuite.
O paralelă interesantă a fost trasă între situația economică actuală și cea din perioada lui Nicolae Ceaușescu. Criticile se îndreaptă spre guvernele din ultimele decenii, acuzate că au acumulat datorii masive și au amânat soluționarea problemelor prin împrumuturi succesive. Se afirmă că țara nu a funcționat eficient din punct de vedere economic în ultimii 35 de ani, iar clasa politică a reușit mereu să amâne consecințele.
Ca și în anii ’80, se susține că povara crizei este suportată de cetățenii obișnuiți, în timp ce elitele politice rămân protejate. De asemenea, se consideră că partidele majore nu sunt capabile să se reformeze din interior, fiind comparate cu structurile vechi incapabile de schimbare genuină. Întrebarea care se pune este cum pot aceste formațiuni să își curețe propriile rânduri și să pună capacă practicilor ilegale atunci când acestea sunt profund înrădăcinate.
