Migrația devine un subiect tot mai prezent în discuția publică din România, iar partidele de orientare suveranistă încep să își structureze mesajul politic în jurul acestei teme. Analiștii estimează că până la alegerile din 2028-2030, problema migrației va căpăta contururi mai precise, într-un context în care economia românească se confruntă cu un deficit de peste 600.000 de locuri de muncă.
Retorica anti-imigrație a fost un instrument eficient în ascensiunea formațiunilor politice din vestul Europei și nu numai. Acum, partide locale par să adopte același model, trecând de la discursul despre refugiații ucraineni la unul mai amplu, care include și muncitori din Asia sau Africa. Mesaje recente ale unor reprezentanți politici încurajează boicotarea serviciilor oferite de non-români, semnalând o schimbare de ton.
Specialiștii subliniază că acest gen de discurs se bazează pe teama de a pierde locul de muncă sau de a genera conflicte culturale. Deși până acum mesajul anti-imigrație nu a prins rădăcini adânci în societatea românească, există potențialul de a atrage categorii noi de alegători, mai ales în contextul unor incidente izolate care pot fi instrumentalizate.
Pe de altă parte, partidele suveraniste se confruntă cu o lipsă de credibilitate și cu dificultăți în adaptarea mesajului la realitățile locale. Discursul importat din alte țări nu este întotdeauna inteligibil pentru publicul român, dar există posibilitatea ca, în timp, să se creeze o fuziune între narativele externe și preocupările interne.
În ciuda retoricii politice, angajatorii români continuă să aducă muncitori străini pentru a acoperi golurile de personal. Aproape 141.000 de lucrători non-UE activează deja în sectoare cheie ale economiei. Motivul principal este stabilitatea pe termen lung: aceștia vin cu scop clar de muncă și respectă riguros condițiile contractuale.
Statisticile oficiale arată că peste 3 milioane de români trăiesc în alte state membre ale UE, iar numărul real, incluzând țări precum Marea Britanie sau SUA, este estimat la peste 5 milioane. Acest exod al forței de muncle autohtone face ca angajarea străinilor să fie, în multe cazuri, o necesitate economică.
