În inima României, printre terenuri lăsate în paragină, se înalță structuri impresionante, mute martoare ale unei epoci industriale dispărute. Coșurile de fum, unele depășind 200 de metri, domină peisajul, amintind de zilele în care fabricile și combinaturile erau mândria regimului comunist.
Aceste construcții colosale au fost ridicate în anii ’70 și ’80, cu promisiunea că vor reduce poluarea, dar multe dintre ele au funcționat doar câțiva ani, până când uzinele din jur au fost închise. Astăzi, ele stau solitare, transformate în simboluri ale unui trecut industrial care a lăsat în urmă nu doar infrastructuri abandonate, ci și probleme de mediu grave.
Orașele fantomă ale industriei
Localități precum Copșa Mică, Baia Mare, Zlatna sau Lupeni au fost odinioară printre cele mai poluate din Europa. În Copșa Mică, praful negru de la fabrica Carbosin acoperea totul, iar locuitorii trăiau într-un mediu toxic, afectați de emisiile combinatului Sometra. În Baia Mare, uzinele Romplumb și Phoenix au transformat orașul într-un focar de poluare, iar în Zlatna, ploile acide și gazele toxice afectau atât mediul, cât și sănătatea oamenilor.
Pentru a combate aceste probleme, autoritățile au construit coșuri uriașe, unele ajungând la 350 de metri înălțime. Dar soluția s-a dovedit ineficientă – poluarea nu a dispărut, ci s-a răspândit pe o rază mai mare.
Monumente ale unei epoci dispărute
În prezent, aceste structuri masive rămân singurele vestigii ale unor complexe industriale care au dat faliment. În Lupeni, coșul fostei uzine textile Vâscoza, nefolosit niciodată, veghează asupra unor hale dărăpănate. În Baia Mare, turnul de 350 de metri stă singuratic într-un peisaj pustiu, după ce platforma industrială din jur a fost demolată.
Unele comunități încearcă să le transforme în atracții turistice sau monumente istorice, dar majoritatea rămân doar niște relicve ale unui trecut pe care mulți încearcă să-l uite.
Moștenirea toxică
Deși fabricile au încetat să mai funcționeze, problemele de mediu persistă. Solurile și apele rămân contaminate, iar locuitorii din aceste zone încă suferă de boli pulmonare și cardiovasculare. Coșurile de fum, deși inutile, continuă să fie o parte a peisajului – un amintesc dur al prețului plătit pentru industrializarea forțată a României.
Astăzi, aceste structuri stau ca niște fantome, întrebându-ne dacă vor fi vreodată integrate într-un viitor mai curat sau vor rămâne doar mărturii ale unei istorii pe care nimeni nu vrea s-o repete.
