În contextul în care justiția română continuă să amâne soluționarea unor dosare emblematică – de la Revoluția din 1989 la evenimentele din 10 august 2018 –, încrederea cetățenilor în instituții scade vertiginos. Specialiști avertizează că acest vid de încredere creează un teren fertil pentru partidele cu discursuri radicale, care își sporesc influența pe măsură ce nemulțumirea populației crește.
Potențialul electoral al acestor formațiuni ar putea atinge cote impresionante în următorii ani, în absența unor reforme autentice și a unei justiții care să funcționeze eficient. Sociologi remarcă faptul că, atunci când cetățenii nu mai văd schimbarea pe care o așteaptă de decenii, devin din ce în ce mai deschiși către opțiuni politice non-convenționale, unele dintre ele promițând soluții rapide, deși adesea iluzorii.
Un factor semnificativ care alimentează acest fenomen îl reprezintă percepția că anumite dosare au fost blocate intenționat, pentru a proteja persoanele implicate. Această idee, răspândită în spațiul public, contribuie la sentimentul că există o justiție pentru cei puternici și alta pentru restul. De aici până la respingerea întregului sistem și la căutarea de alternative radicale, pasul este uneori mic.
Pe fondul acestor tensiuni, discursurile care promit „curățenia” și „răsturnarea mesei” capătă adepti. Lipsa de transparență și incapacitatea de a tranșa dosarele sensibile lasă impresia că adevărul este ascuns, iar răspunderile sunt evitate. Astfel, în loc să se construiască încredere prin reforme și demnitate, se alimentează resentimente și polarizare.
Este, prin urmare, esențial ca autoritățile să realizeze că fiecare dosar nerezolvat, fiecare abatere nepedepsită și fiecare promisiune neîmplinită reprezintă un pas înspre marginalizarea politicii moderate și normalității democratice. Fără o justiție care să funcționeze și fără voință politică autentică de reformare, terenul va continua să fie pregătit pentru propunerile extreme, care prosperă acolo unde speranța în schimbare pare pierdută.
